Search Box

duminică, 29 martie 2009

Inocenta. [1]


Cand eram mica plangeam in fiecare dimineata.. nu suportam gandul ca trebuie sa plec atat de dimineata, de mana cu tata, la camin..printre toti "mucosii"..de altfel si eu eram la fel.. Cred ca un pas de-al tatei facea cat 5 de-ai mei.. asa ca nu era un drum chiar placut drumul spre camin.. mai bine zis zburam prin spatele lui.. el probabil nici acum nu stie asta.. nu era niciodata atent la chestiile astea minore..
In fiecare zi "complotam" impotriva "rivalelor" mele cu prietenele mele cele mai bune.. Rivala insemnand pe atunci cea care ti-a luat papusa preferata cand ii dadeai ceai si i-a schimbat rochita rosie cu una albastra oribila.. Imi amintesc si acum.. cand am inceput sa ma iau la bataie cu o fata blonda care mi se parea mie ca prea mult ma calca pe nervi.. imi lua papusa de fiecare data.. de fapt, in fiecare dimineata ajungeam in acelasi timp si ne priveam ca adevaratele dusmance, apoi fugeam spre cosul de jucarii ca sa luam papusa..mereu ma intrecea..mda.. ea si picioarele ei mari.. Intr-o zi m-a enervat rau de tot.. pur si simplu am explodat si am inceput sa o trag de codite .. a cazut pe jos.. imi dadea palme peste fata, eu o trageam de par si ii desfacusem toate funditele ei rosii care sincer ma scoteau din sarite si ma faceau de fiecare data sa dau ochii peste cap.. deci ne-am batut.. prefacuta aia a inceput sa planga cand am reusit sa recuperez papusa, care de fapt nu era nici a ei nici a mea.. Educatoarea a dat vina pe mine.. si in secunda urmatoare.. eram la colt..cu o bulina neagra in frunte.. dar eu radeam cat se poate de fericita.. ma uitam la fata aceea care era inconjurata de toti colegii.. da.. eram fericita cu o codita de-a ei de par blond in mana.. Si papusa in brate:D.. mare realizare.. am luptat mult pentru ce am vrut :).. Ca papusa nu mai avea un picior si un ochi.. asta e partea a2a..

In cautare de aer.:)

Luni...marti...miercuri...joi...vineri... in zilele astea mereu simt ca ma sufoc.. de la 8 dimineata sa intru intr-o clasa cu 30 de colegi, sa respiram acelasi aer timp de 6 ore... si nici macar nu in liniste.. cred ca intr-o zi chiar nu o sa mai suport orele acelea interminabile...

Stiu ce sa fac.. schimb ora.. de dimineata de la 5.. merg sa alerg:).. Banuiesc ca strazile vor fi putin intunecate, dar aerul acela de dimineata.. ar fi perfect ca sa incep ziua "cu viata"...Poate ca o sa culeg niste flori si o sa le iau cu mine, sa le pun pe caiete in timp ce scriu.. Asa, dupa parerea mea, m-as concentra mai bine..

In timp ce o sa alerg, poate o sa reusesc sa repet teoremele la matematica... si lectia la istorie.. :)

Cred ca am sa incep de maine... "oxigenarea mea"...

Sensibilitate














...Mai intai voi trece de toate aceste personaje care interpreteaza roluri prin teatrul vietii.. va trebui sa le zambesc.. sa nu dau de banuit.. va trebui sa imi pastrez pe chip expresia aceea calma, vesela care ma defineste..Am sa incerc sa ma grabesc, poate chiar voi incepe sa alerg.. ar fi prea riscant daca as pasi usor.. ar putea sa izbucneasca lacrimile fara voia mea.. ar fi prea riscant.. da.. voi grabi mersul.. mai intai voi trece de aceste personaje..

..Voi iesi desigur afara..Probabil ma voi ascunde intr-o gradina, dupa un copac..Si am sa-i ating tulpina scorturoasa cu degetele.. si-mi voi rezema fruntea de el.. ma voi ghemui ca intodeauna pe iarba, poate am sa-mi acopar fata cu palmele.. si in sfarsit voi reusi sa plang, fara sa-mi fie frica ca cineva m-ar putea vedea.. voi putea sa suspin fara sa fiu ingrijorata ca cineva m-ar putea auzi.. In sfarsit voi putea sa scap de durerea aceasta care nu-mi da pace de atat de mult timp.. 
Pacat insa.. ca suferinta mea va trebui sa inceteze sa se mai exprime intr-un timp atat de scurt..  va trebui sa ma intorc din nou in multimea aceea de oameni.. cu glumele lor stupide si interpretarile lor atat de nedrepte.. da.. voi inchide ochii inainte sa ma ridic.. si voi asculta macar cateva secunde ciripitul unei vrabiute care se va aseza pe umarul meu sa-mi incante auzul.. 
Si ajunsa din nou printre cei pe care eu ii numesc "realistii fara vise".. iar va trebui sa ma prefac ca sunt bine.. sa ma prefac ca nu ma deranjeaza comentariile lor, sau glumele acelea.. 
Dar.. mereu uit.. Cand cu adevarat sunt bine.. Zambesc la fel?

sâmbătă, 28 martie 2009

Analizand..














Nici macar nu stiti ce cautati pe Pamant unii.. Doar traiti, nu incercati deloc sa va ganditi ca, poate scopul vietii e si cel de a gasi noi raspunsuri.. noi raspunsuri despre imensitatea universului.. Cine se gandeste la asta? Pe cine preocupa unde ne aflam? Pe cine intereseaza cat de departe sau cat de aproape suntem de El? Pe putini.. 

Analizand fiecare fir de iarba, fiecare nor, fiecare picatura de ploaie, se gasesc numai raspunsuri stiintifice.. Nefologia, ramura a meteorologiei, care se ocupa cu studiul norilor explica ca acestia sunt doar niste picaturi de apa condensate care au culoarea aceea a albului pur..care ma rog, eu stiam ca este nonculoare.. nu-mi vine sa cred ca lumea este nevoita sa "bage la capatana" toate analizele acestea.. la urma urmei.. sunt doar niste pareri care ei le numesc adevaruri ale oamenilor..argumente sunt.. multe.. Dar nu a spus Dumnezeu toate astea.. doar niste oameni.. prin niste studii.. poate fi adevar.. poate fi inventie.. Analizand lumea.. ar trebui fiecare sa o vada prin ochii lui.. nu sa-i fie impusa o anume imagine a lumii.. Universul e mare.. stele sunt.. multe..  noi stam doar pe una.. nu chiar o stea .. o planeta..  si restul? Trebuie sa mai fie ceva nedescoperit.. 
Lumea e facuta pentru a fi analizata, raspunsurile pentru a fi aratate.. Inventiile pentru a fi pastrate.. Analizand lumea, descoperi sensul vietii..

vineri, 27 martie 2009

Ganduri..[jurnalul anului 2007]

          Incercand sa fiu ce nu eram, greseam si in mine, o parte stia. Greseam zambind fara sa stiu de ce. Greseam plangand pentru minciuni. Incercand sa fiu opusul meu greseam.. Era ca o povara; devenea tot mai grea. Eu eram doar ceva ireal. Nimeni nu ma cunostea pe mine; ei cunosteau doar naivitatea mea. Si era greu sa port pe mine imaginea pe care sufletul meu o respingea; dar totusi am dus-o; de ce? pentru ce atat de multa falsitate? Au vrut sa ma schimbe cate putin toti... de ce? Cunosteau slabiciunea mea... si m-am lasat purtata in voia lor; si nici eu nu ma mai cunosteam. Priveam in oglinda si ajunsesem sa cred ca sunt intr-adevar persoana care nu puteam sa fiu.
M-au schimbat si m-au mintit... iar eu... m-am lasat schimbata si mintita.

Acum sunt eu ... si naivitatea mea de atunci se transforma cu fiecare zi in putere..
                                                             ...puterea de a fi EU...

Poate.












Esti singur. De ce esti singur? De ce plangi atat de tare? De ce de la suspine ai ajuns la niste lacrimi atat de amare? Dar.. poate iti place sa suferi!? Poate ca m-ai indepartat doar ca sa simti tristetea?!
Poate ca iti place singuratatea?!..Poate totusi doar mi se pare. Poate ca .. esti fericit. Poate ca esti singur asteptand pe cineva..Poate o fata.. o alta fata. Poate ca dupa cateva minute nu te voi mai vedea cum te vad acum.. stand singur si privind in departare.. Poate ca fata aceea.. are parul intunecat si ochii negri.. poate ca tu o sa te pierzi in ei si o sa rosesti incercand sa-i vorbesti.. Poate ca, imbratisand o alta fata, o sa uiti de parfumul meu.. si o sa pastrezi in suflet altul.. pafumul altei fete.. Poate ca o sa o tii de mana si o sa va plimbati.. Poate ca o sa-i spui ca o iubesti..poate ca ea va zambi.. si inima va incepe sa-i bata din ce in ce mai tare.. Poate ca o sa va sarutati inainte sa va despertiti.. si urmad apoi o alta intalnire.. maine.. Poate o sa va vedeti iar.. Poate o sa va iubiti.. Poate m-ai uitat... Poate ar trebui sa te uit si eu.. Poate.. dar.. poate ramane doar poate..

joi, 26 martie 2009

Timpul













E o avertizare.. un indemn sa faci cat mai repede tot ce simti, inainte sa-ti para rau ca te-ai oprit... Acesta este timpul. El nu-ti va sterge niciodata lacrimile.. el doar iti va sopti sa reactionezi.. apoi va pleca si-ti va lasa amintirile. Poate ca vei suferi din cauza ca ti se par prea putine clipele pe care le poti trai.. poate vei suferi ca prea mult timp trece pe langa tine.. poate vei zambi cand timpul tau va fi petrecut din inima.. poate vei zambi cand vei afla ca iubirea nu cunoaste limitele zilelor, lunilor sau anilor..
Timpul.. ceva ce te poarta din ce in ce mai departe prin viata, indiferent daca iti doresti sa te opresti sau nu.. nu poti sa impiedici timpul sa treaca, tot ce poti sa faci este sa profiti de el si sa il petreci printre zambete, sa uiti cat mai repede de lacrimi si de durere.. si sa gasesti o noua sansa de a visa.
Daca ma intrebati acum pe mine.. Mi se pare ca in acest moment timpul se scurge foarte greu.. pentru ca atunci cand astepti ceva ce nu va veni niciodata, te simti slabit si ai vrea sa ajungi la capatul timpului.. sa se sfarseasca si tristetea ta...asa ma simt eu acum..
Daca as putea opri timpul.. l-as opri acolo unde incepea totul...
Dar nu pot .. sa ating clipele, sa le simt.. pot doar.. sa le traiesc..

Le voi trai.. zambind:)

marți, 24 martie 2009

Citate

1. Sa ai o viziune in care sa crezi si sa urmaresti constant s-o implinesti, iata unul dintre secretele pentru care viata merita traita. [ Herbert Casson ]
2. Nimic nu este mai placut decat sa te ridici la inaltimea adevarului. [ Francis Bacon ]
3. Adevarul raspandeste lumina pe chipul celui care il recunoaste si il exprima. [ Robert South ]
4. Trudeste, joaca-te cat mai des si traieste in iubire. [ Stuart si Linda Macfarlane ]
5. Daca nu te daruiesti unei cauze importante, nu incepi sa traiesti. [ William P. Merrill ]
6. Trebuie sa stii intai spre care port te indrepti, ca sa poti sa prinzi vantul prielnic. [ Lucius Annaeus Seneca ]
7. Lucrul in care crezi cu ardoare se realizeaza intodeauna; increderea face posibila realizarea lui. Nimic nu se intampla fara aceasta incredere adanca si staruitoare. [ Frank Lloyd Wright ]
8. Iata ce sa faci: iubeste soarele, pamantul, animalele, dispretuieste bogatia, ajuta-i pe saraci, ridica-te impotriva prostiei si nebuniei, dedica-ti munca si castigul celorlalti, uraste-i pe tirani..
[ Walt Whitman ]
9. Felul cum vrem sa traim este, la urma urmei, un drept fundamental al fiecaruia- cu conditia sa stim unde si cand sa alegem. [ Alice Walker ]
10. Nu urmari sa ai succes, straduieste-te sa ai valoare. [ Albert Einstein ]
11. Cu totii avem sadit in suflet gustul aventurii, dar marea aventura a vietii este sa facem fata problemelor cotidiene. [ William Gordon ]
12. Sa traiesti in echilibru si in puritate este cel mai mare bine pe care poti sa-l faci pamantului si tie insuti. [ Deepak Chopra ]
13. Indiferent de ceea ce hotarasti sa faci, exista intodeauna cineva care sa-ti spuna ca nu faci bine. Si intodeauna se vor ivi piedici, din pricina carora sa fii tentat sa le dai dreptate criticilor tai. Pentru ca sa-ti stabilesti un plan si sa-l urmezi pana la capat, ai nevoie de curaj.
[ Ralph Waldo Emerson ] 

14. Nu ma inspaimanta stiloul, sau esafodul, sau cutitul. Voi spune adevarul oriunde si oricand.
[ Mary Jones ]
15. E greu sa ramai integru in vremuri de teroare, dar exista inimi curajoase care pot sa reziste.
[ Pam Brown ]
16. Nu poti sa hotarasti cum vei muri, sau cand. Poti doar sa hotarasti cum vrei sa traiesti. Acum. [ Joan Baez ]
17. Raul triumfa numai atunci cand oamenii buni stau deoparte. [ Edmund Burke ]
18. De fiecare data cand nu urmam indemnul inimii, simtim o pierdere de energie, de putere, un fel de moarte spirituala. [ Sharkti Gawain ]
19. Si mai presus de toate: sa marturisesti adevarul. [ William Shakespeare ] 

luni, 23 martie 2009

Fericire

Este un sentiment care nu dureaza mult.. dar revine repede.. Si are diferite forme.. Fericirea de a avea persoane care sa iti dea sfaturi si sa-ti fie aproape in momentele grele.. este una de care pot sa spun ca nu am dus lipsa niciodata.. doar ca am uitat de ea.. am uitat sa o apreciez.. Niciodata nu mi-au spus "nu" cand le-am cerut ceva.. niciodata nu m-au respins cand am avut nevoie de o imbratisare.. niciodata nu m-au criticat cand entuziasmul meu intrecea limitele.. ;))... si mereu imi spuneau ca nu gasesc nimic rau in "zbantuiala" mea..:)... iar asta ma face fericita.. Nu as renunta niciodata la persoanele dragi..:*>:D<.. si le promit ca de azi o sa revin la normal:)).. [auzi Diana?:))]

Prea multe banci goale..


Ma plimbam astazi pe strazi si ma uitam in jur.. Cat de frumos era afara!.. Era soare.. vantul batea usor.. O zi perfecta.. Am analizat totul.. si mi-am dat seama de ceva..
Pe oriunde mergeam.. nicaieri nu vedeam o fata si un baiat.. doar fete..si baieti.. si toti si toate radeau in hohote, se simteau bine, sau cel putin asa mi se parea. Nu mai este nevoie de iubire? Poate nu.. poate ar trebui sa renunt si eu la gandul unei iubiri.. poate ar trebui sa-mi vad de prietenii mei.. 
Si totusi.. prea multe banci goale asteapta..
Dar mi-am pierdut gandurile si am uitat sa observ singuratatea parcurilor, intalnindu-ma cu niste prieteni.. 
Peste doua minute eram si eu ca toti cei pe care ii vazusem mai inainte.. radeam in hohote cu prietenii mei, trecand pe strazile goale..  lasand bancile goale..

duminică, 22 martie 2009

Duminica..















..dimineata de duminica.. ma linistea, dar acum mai mult ma nelinisteste.. Inainte ma calma stiind ca a doua zi urma sa te vad, acum ma sperie gandul ca.. maine nu o sa ne intalnim.. si nici poimaine.. si multe zile n-am sa te mai vad..
Poate am sa te uit.. intr-un final tot am sa uit de tine..
Tot ma gandesc la cum va fi.. o lipsa de echilibru pe care am sa incerc sa o restabilesc.. dar nu cu tine..
Dimineata asta de duminica .. ma sperie...

Am avut un vis ciudat..














          Eram singura si ma plimbam prin padure.. Era seara..era pustiu..era frig.. si ploua. Purtam o rochie lunga de matase, verde si calcam in picioarele goale pe iarba uda. Cand ma uitam in sus, vedeam brate lungi care pareau ca incearca sa atinga nimicul cerului..erau stejari batrani..

Dar eu ce cautam acolo? Habar nu aveam.. dar nu eram speriata.. Mergeam din ce in ce mai incantata de linistea aceea unde nicaieri nu o mai auzisem.. era pace.. am mers asa mult timp.. era miez de noapte si luna nu o puteam vedea.. mergeam fara sa vad nimic..

Am ajuns dupa ceva timp la marginea unei prapastii.. priveam atat de calma acea gaura care nu avea sfarsit.. sau cel putin.. nu il vedeam eu.. si impinsa de o soapta de vant am alunecat.. Caderea aceea in gol era o senzatie care ma facea sa cred ca pot sa zbor, desi in realitate eu ma apropiam de sfarsit.

Am deschis ochii.. era deja dimineata.. stateam cu picioarele in aer.. si eram asezata pe marginea aceea de prapastie.. zambeam ... ma uitam la nori.. ce vis ciudat..

Si ce?



















          Si ce? Si ce daca eu vreau sa fug? Si ce daca nu vreau sa va mai ascult? Si ce daca imi vine dintr-odata sa plec si sa ma plimb prin noapte? Si ce vreti de la mine.. nu inteleg.. lasati-ma in nebunia mea.. daca sa simti ca poti zambi inseamna.. pentru voi.."nebunie"..Si ce daca ploua? Si ce daca ma picura.. si ce daca azi plang si maine rad? Si ce daca in fiecare noapte ma uit pe cer.. ma uit la stele.. si scriu ganduri si dorinte din priviri.. Si ce daca visez prea mult? Si ce daca uit uneori si cine sunt? Si ce va pasa de greselile pe care eu le fac..?.. Si daca ma arunc in mare.. si daca urc pe un varf de munte.. si daca ma mai pierd in noapte.. de ce va speriati? Ganditi-va ca poate eu sunt fericita.. pentru ca sunt.. alerg sa simt ca pot sa merg.. privesc sa stiu ca pot sa admir.. zambesc sa stiu ca exista fericire.. plang sa-mi scurg durerea-n lacrimi.. iar voi va speriati degeaba.. eu doar traiesc..

Poate nu dorm intreaga noapte, poate nu imi pierd toata ziua scriind sau invatand la ceva ce.. pur si simplu nu inteleg..poate nu inteleg tot ce fac.. poate spun cuvinte fara sa ma gandesc.. poate gresesc in tot ce fac.. dar... viata e sansa fiecarui om sa analizeze, sa descopere ceva ce pana acum nu se stia.. Si ce daca nu intelegeti?..


Aparenta unui zambet

Au trecut.. nu doar cateva zile.. de fapt nici nu stiu cat timp a trecut de atunci.. de cand nu trebuia sa-mi falsific un zambet pe fata.. doar ca sa arat ca sunt bine.. nu.. nu sunt bine.. Eram sigura ca eu cunosc sensul acestui cuvant.. "tristete".. eram sigura ca am simtit adevarata suferinta in mine de atatea ori, dar acum imi dau seama ca.. adevarata durere nu se poate vedea niciodata in profunzimea ei.. Adevarata tristete iti zambeste incercand sa minta. Imi este dor.. sunt trista.. dar nu reactionez in niciun fel.. De fiecare data cand zambesc, stiind ca el ma priveste, imi inghit o lacrima si imi las interiorul sa planga.. in schimb imi conturez cu atentie un zambet care acopera orice urma de indoiala.. si il mint ca e totul bine.
E adevarat.. indiferenta unei persoane doare.. dar si minciuna proprie, zilele adunate doar pentru a minti ca esti fericit...
Aparent zambesc... in realitate sufar.