Search Box

duminică, 29 martie 2009

Sensibilitate














...Mai intai voi trece de toate aceste personaje care interpreteaza roluri prin teatrul vietii.. va trebui sa le zambesc.. sa nu dau de banuit.. va trebui sa imi pastrez pe chip expresia aceea calma, vesela care ma defineste..Am sa incerc sa ma grabesc, poate chiar voi incepe sa alerg.. ar fi prea riscant daca as pasi usor.. ar putea sa izbucneasca lacrimile fara voia mea.. ar fi prea riscant.. da.. voi grabi mersul.. mai intai voi trece de aceste personaje..

..Voi iesi desigur afara..Probabil ma voi ascunde intr-o gradina, dupa un copac..Si am sa-i ating tulpina scorturoasa cu degetele.. si-mi voi rezema fruntea de el.. ma voi ghemui ca intodeauna pe iarba, poate am sa-mi acopar fata cu palmele.. si in sfarsit voi reusi sa plang, fara sa-mi fie frica ca cineva m-ar putea vedea.. voi putea sa suspin fara sa fiu ingrijorata ca cineva m-ar putea auzi.. In sfarsit voi putea sa scap de durerea aceasta care nu-mi da pace de atat de mult timp.. 
Pacat insa.. ca suferinta mea va trebui sa inceteze sa se mai exprime intr-un timp atat de scurt..  va trebui sa ma intorc din nou in multimea aceea de oameni.. cu glumele lor stupide si interpretarile lor atat de nedrepte.. da.. voi inchide ochii inainte sa ma ridic.. si voi asculta macar cateva secunde ciripitul unei vrabiute care se va aseza pe umarul meu sa-mi incante auzul.. 
Si ajunsa din nou printre cei pe care eu ii numesc "realistii fara vise".. iar va trebui sa ma prefac ca sunt bine.. sa ma prefac ca nu ma deranjeaza comentariile lor, sau glumele acelea.. 
Dar.. mereu uit.. Cand cu adevarat sunt bine.. Zambesc la fel?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu