Search Box

miercuri, 15 aprilie 2009

Despartire...


Privea cum ploua. Era o noapte ingrozitoare.. O noapte care o ajuta sa fie cruda, nemiloasa si sa plece definitiv..O noapte care avea sa o insoteasca inapoi acasa.. O noapte care definea perfect despartirea lor.. Era ultima noapte cand il mai auzea..ultima noapte cand il mai vedea... Tresari cand usa se deschise brusc si in camera intra el. Incepu sa rada.. Nu se putea opri.. Radea cu pofta.. Ea il privea deloc uimita.. Se obisnuise.. Astepta sa se opreasca.. si intr-un tarziu intreba, desi intuise oricum raspunsul:

- De ce razi?

- Esti penibila! Stii ca nu poti sa pleci! Ma iubesti.. N-ai sa rezisti nicio zi acolo unde vrei sa pleci.

- Vom vedea. Nu te deranjeaza ca plec, nu-i asa?

- Deloc.

- Oricum nu simti nimic pentru mine..

- Tocmai.

- Si nu o sa-ti fie dor de mine..

- Normal ca nu.

- Atunci plec.

- Nu poti.

- ...

- Stiu ca nu poti.

- Crede-ma ca plec.

- Hai lasa-ma.. te si vad din nou venind si spunand "aveai dreptate"

- Crezi ca asa voi face?

- Asa vei face.

- De ce esti atat de sigur?

- Asa faci mereu.

- Si crezi ca asa va fi la nesfarsit.

- Asa va fi.

- Plec.

- Minti.

- Nu mint.. Nu te mai iubesc.

- Eu nu te mai iubeam demult..

- Stiu.

- Stii?

- Normal ca stiu.

- Bine.. Pleaca..

- Astept masina..

- Limuzina sau ce?

- Nu.. o masina..

- Cine vine?

- E un prieten.

- Un prieten..

- Da, doar un prieten..

- Da. Da. Nu mai insista.. Doar nu o sa fiu gelos.

- Nici nu imi imaginam asta.

...

- Unde-ti sunt lucrurile?

- Ti-am spus ca plec.

- Cu tot cu lucruri?..Haide... Lasa-le aici!.. Nu le mai purta dupa tine doar pentru o zi!

- ..

- Esti penibila...

- A venit.. haide, da-mi voie sa te imbratisez.. Imi va fi dor de tine!

- Stiaam eu ca te intorci.. Nu vreau sa te imbratisez.. Nici n-ai plecat si deja te gandesti sa te intorci..

- Nu ma gandesc sa ma intorc.. Trebuie sa plec.. Nu ma imbratisezi?

- Nici gand. Pleaca odata!

....

Privea prin sticla groasa in jos. O vedea cum se indreapta spre o masina neagra, cum isi pune mai intai valiza in spate si cum urca alaturi de prietenul ei.. "Da! Sigur! Pleaca definitiv! Sa o vad si pe asta!" ..

Prima noapte fara ea.. nu a fost prea rea.. Nu s-a simtit prea rau.. Era bine.. Nu ii era dor de ea.. Era pe balcon, sorbea din cafeaua amara si privea la drumul pe care plecase.. Avea aceeasi privire indiferenta..Nicio urma de disperare..

A doua noapte.. ramasese la fel de nepasator..

A treia noapte, a patra noapte, a cincea noapte.. si pierduse sirul.. Nu mai stia cate nopti au trecut de cand nu o vazuse... Tot nepasator.. Simtea o apasare in suflet, dar nu il ranea atat de tare..

Trecuse cam 3 luni.. era singur.. la fel de singur .. Era cu aceeasi ceasca.. dar o cafea mult mai amara.. O cafea care stergea dulcele vorbelor ei de demult.. Privea pe drumul pe care plecase.. Era ingrijorat.. Da, acum era ingrijorat... "Nu se poate sa fi plecat cu adevarat.. Ma minte.. E o gluma proasta.."

Zilele erau tot mai amare, tot mai lungi.. Era obisnuit sa o asculte mereu soptindu-i.. era obisnuit sa o simta mereu aproape in brate... era obisnuit ca ea sa il implore sa o stranga in brate.. Era obisnuit sa fie iubit... Dar nu era obisnuit sa iubeasca.. Nu era obisnuit sa sufere .. Atunci a inteles.. Prea tarziu a inteles.. a inteles cat de egoist a fost.. Iubire avusese.. dar niciodata nu daruise .. Poate doar la inceput.. O ranise si acum realiza ca avea mare nevoie de cuvintele ei..

Ea nu s-a mai intors ... niciodata ...

6 comentarii:

  1. wohw...ipresionant
    de obicei nu stau sa citesc nimic pana la capat(poate doar scrierile mele:)) ) insa ce-ai scris tu ma tinut, sa zicem, cu sufletul la gura:))
    am ras de schimbul de replici atat de inexpresiv si cotidian si de adevaraele sentimente ce se ascundeau dupa ele
    trist insa foarte real
    bravo

    RăspundețiȘtergere
  2. nu inteleg daca ai spus "am ras de schimbul de replici atat de inexpresiv si cotidian.." in sensul rau, dar prin simplitatea limbajului am incercat sa redau indiferenta lui, iar prin cuvintele lipsite de romantism din partea ei, am vrut sa evidentiez ca fata isi pierduse iubirea pentru el.. oricum ma bucur ca ti-a placut:*..

    RăspundețiȘtergere
  3. ... si eu citesc doar scrierile mele pana la capat..:))..poate doar daca gasesc ceva neobisnuit..

    RăspundețiȘtergere
  4. Deci woooaw.. e superba superba superba:X
    :( si trista ..
    povestea asta si cea dinainte cu sufletu, cand le citesc le citesc ca si cum ar fi vorba despre mine in ele .. ca caracterizeaza mult.. simt fiecare cuvant. Superb
    :*..

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari pentru blog..M-am regasit in ceea ce ai scris aici..Dar am o intrebare careia nu-i gasesc raspuns...De ce atunci cand iubim din tot sufletul ,persoana iubita nu reactioneaza in nici un fel?sa fie oare ironia sortii?sau poate ca dumnezeu e nepasator la durerea noastra?si daca da atunci de ce ne judesca daca gresim..eu am gresit m-am daruit cu totul in iubirea pe care am trait-o si acum zac in triete...cu ce ma va ajuta ca intr-o zi va regreta cand mi-a luat tot ce aveam?

    RăspundețiȘtergere
  6. Aşa e omul, dupa parerea mea. Isi doreste intodeauna ce nu poate avea. Cine nu stie sa pretuiasca ce are cand trebuie inseamna ca nu merita cu adevarat sa fie iubit de persoana respectiva. Trebuie sa mergem inainte pana gasim persoana care ne merita... Cred ca asta e raspunsul.

    RăspundețiȘtergere