Search Box

miercuri, 10 iunie 2009

Dezorientare














Am iesit sa ma plimb. Era pustiu pe strada. Eram singura. Vantul batea pentru prima oara dupa atatea zile sufocante. Am trecut de muzeu, m-am oprit sa privesc in fata mea. Chiar nimeni? Chiar era drumul acela atat de lung doar pentru mine? Ciudat! Nu stiam daca sa merg... oricum stiam ca nu ma voi intalni cu nimeni. Simteam seara cum strapungea lumina si mi se parea ca nu mai vad nimic. Mi-am dat seama ca ramasesem asa, stand pe loc si privind in gol ore in sir. Nu eram singura. Pe o banca, la marginea drumului era un barbat. Nu cred ca se simtea prea bine. Misca din cap intr-o parte si-n alta si avea o pozitie foarte dezordonata. Dar desi era beat, se putea uita fix la mine de parca eram nebuna. Ploua. Parca ii citisem gandurile... "Eu nu pot sa ma misc de-aici de ameteala, dar asta ce are?"... I-am zambit. Ma plimbam in continuare. Acum macar stiam de ce sunt singura, aproape singura pe strada. Ploua. M-am ascuns intr-un bloc, dar nu puteam sa stau acolo inchisa. Preferam sa ajung acasa fleasca. Am iesit. Ploaia s-a oprit. m-am asezat pe o banca. Putin mai incolo de mine, era un baiat... si o fata. Se sarutau. M-am intristat. Si i-am privit asa cateva minute, apoi am inceput sa ma uit prin ei... Ma uitam in gol... Cand mi-am revenit cei doi ma priveau putin amuzati de parca nu eram in toate mintile. Le-am zambit cu ochii in lacrimi. M-am ridicat, le-am intors spatele si am plecat. "Nu sunt indragostita! Sau... inca sunt?"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu