Search Box

miercuri, 15 iulie 2009

Reguli şi în iubire

M-au cuprins din nou momentele acelea de slăbiciune şi din nou simt de parcă am nevoie să mă ascund în cameră şi să las aminirile să mă facă să tremur, să plâng. Din nou simt acel fior care îşi plimbă trupul prin mine. Azi din nou a ajuns în inimă. Din nou a început să vorbească în mine. Iar mi-a amintit că oricât aş încerca nu pot. Iar m-a făcut să renunţ la puterea de a fi rea, sau cel puţin dură cu mine însămi. Dură... am încercat să îmi ordon mişcările, gândurile, sentimentele... Dar cine nu ştie că inima face numai ce vrea ea? Prietenii... şi ei m-au făcut să renunţ. Ei îmi spuneau mereu că nu voi reuşi să-mi cred minciuna. Mă cunosc. Şi ştiu foarte bine că nu pot fi indiferentă. Pot să urăsc sau să iubesc. Dar ce simt eu acum nu se poate numi ură, nici iubire. Este dezamăgire şi o dorinţă de renunţare. Am învăţat şi eu regulile în iubire, dar asta nu înseamnă că o să le respect. Nu le suport. Cum se poate ca un sentiment atât de plăcut să fie păstrat doar printr-un comportament unic? Eu credeam că dacă iubeşti, poţi fi fericită pentru simplul fapt că totul se petrece exact cum simţi.În schimb peste tot aud doar... "Ai greşit că ai făcut asta!"... "Nu trebuia să îi spui chiar totul!"..."Eşti nebună? De ce te-ai dat de gol?"... "Dacă vrei să se întoarcă la tine trebuie să..." "Dacă îl vrei înapoi fă aşa..." "Trebuie să îl faci să sufere!" "Răzbună-te!"... "Fii rea!"... "Ignoră-l!" ... "Uită-l!"... "Dacă te mai împaci cu ăla, eşti tâmpită!". E ca şi cum toată lumea poate să se controleze, să nu-i fie dor, să nu sufere, în timp ce eu pur şi simplu nu pot. Iar dacă încerc, tot prietenii mă conving că n-am să reuşesc. Mă simt înconjurată de neoameni. Parcă toţi ar putea să controleze ceea ce simt... cu gândul şi dorinţa. Eu greşesc? Poate că eu greşesc. Ce reguli stupide... Eu nu te caut, tu nu mă cauţi... Cine renunţă e un prost. Eu nu te sun, tu nu mă suni... Abia aştept să văd cum vii la mine cu coada între picioare... Eu sunt indiferentă şi ai să vezi ce ai să suferi, tu eşti indiferent, dar lasă că cedezi tu... Sincer, mai lipseşte doar un "Muhaha!"... Viaţa e plină de reguli şi ştiam, dar nu ştiam că şi iubirea a ajuns un joc cu reguli stricte... Start! Dacă mă mai cauţi de acum încolo, pierzi! O să pari un imbecil! Nici n-am să mă mai uit la tine! Nu o să câştigi. ... Şi totuşi, până la urmă... ce rost au toate astea? Ce câştigăm la sfârşit? Unul se simte victorios că celălalt a cedat şi e mai "tembel"? Asta e iubire? Oricum la urmă tot "Te iubesc!" contează mai mult... Să recunoaştem... Toate complicaţiile astea sunt fără rost. La mulţi ani pentru ieri, Naty! :* ( măcar tu gândeşti la fel ca mine... ce "tembele" suntem! :)) )





Un comentariu:

  1. Să nu regreţi nimic ce ai făcut din iubire!

    Fie ca iubirea să te facă să pluteşti!

    RăspundețiȘtergere