Search Box

vineri, 28 august 2009

Fata lu' tata




















          M-am gândit. Dacă tot îmi pierd vremea pe acasă, să mi-o pierd mai uşor. Marina se uita la "Toate pânzele sus" şi normal că eu a trebuit să o deranjez ca să-mi exprim crizele pe umărul ei online:)). Şi i-am povestit şi aproape că mi-au sărit tastele de halul în are am putut să scriu. Ah, ce-mi place mie când cineva îmi dă dreptate! Şi vouă vă place, nu? Normal că vă place. Cui nu-i place? Şi a tăcut şi mi-a ascultat pălăvrăgeala până mi s-au terminat cuvintele din creier. Vreau să spun că, după o dimineaţă supraîncărcată de lectură, a fost exact de ce aveam nevoie să aud răspunsurile ei: 

Mi se pare destul de cunoscut scenariu ăsta.
Pe bune? Adică, în ce fel? Cunoscut adică cum cunoscut? Ţi s-a mai întâmplat şi ţie?
Mda... şi nu cred că numai mie.
Dacă o să citească...
Dacă o să citească sunt două posibilităţi... să se enerveze si să plece apoi în camera lui...
Sau?
Sau să te ia în braţe, să te pupe, să-ţi ceară scuze....şi apoi să plece în camera lui...
Prima cea mai probabilă:))
Mai bine o eliminăm pe a doua. Nu prea o să se întâmple asta;))
De obicei taţii sunt aşa deci. Sunt ei mai....
Insensibili:D
Să ştii că nu mi-ai luat vorba din gură.
N-am vrut să păcătuieşti. Ei de obicei se fac că-şi fac meseria de "tată".
Când de fapt 10% din timpul lor şi-l dedică pentru noi.
Vai, spre exemplu pe mine tata nu m-a întrebat niciodată ce fac sau ceva de genul ăsta, fără să spună la sfârşit "Auzi, nu te duci până la cosmos?"
Adevărul e că taţii sunt şi profitori. Adică, mai întâi se linguşesc, după care urmează o lungă listă de favoruri în schimb. Deci, într-un fel totul are un preţ la ei.
Mie nu mi-a spus niciodată să stau în casă. Sau nu m-a lăsat niciodată fără bani de buzunar, sau chestii din astea. Însă m-a pedepsit foarte rău psihologic. Adică fiecare zi, este o pedeapsă când e el prin preajmă.
Pentru că se comportă de parcă nici n-ai fi acolo? Nu? 
Da.
Off, gândeşte-te un pic la Cleopatra. Îţi imaginezi că 90% din timpul lui Pavel Stratan îi este dedicat ei, nu?
Dianaaaa!!!
Nu, serios. Ai văzut codiţele acelea cu bucle şi fundiţe. Pot să pun pariu că au fost ideea lui.
Sau rochiţele cu bulinuţe roz şi dantelă albă...
Sau versurile pe care le cântă... la fiecare pas trebuie să stea cu ea pentru că e o mică stea, care străluceşte destul de tare. 
Adevărat. Păi, hai să ne facem vedete. 
Da, cum să nu. Dă-mi un microfon şi ai să vezi cum rând pe rând toate canalele de la televizor vor da în vileag noua apariţie pe piaţa muzicală: eşecul care scârţâie.
Eu pot să fiu actriţă. Mai ştii când mi-a zis ******* că mă prinde bine rolul de Sfânta Maria? Doar că nu m-a văzut când i-am spart capul la repetiţii micului prunc. Şi a fost din greşeală. Făceam prea mult pe sfânta.
Mda, taţii...
Aud de multe ori "Când ai o problemă să vii la mine să discutăm", dar când mă duc la el mă trimite la mama pe motiv că are treabă.
Ştiu, exaact. Exaaact aşa face. Şi eu entuziasmată, "tataaa, tataa", mă duc la el. El îmi spune să mă duc în braţe la el şi eu încep să-i povestesc şi peste jumătate de oră îl întreb: "Ai auzit? Tata?", iar el parcă tresare un pic şi începe: "Ia, taci!"... "Tata?" şi apoi urmează asurzitor un "GOOL"... Extraordinar. Şi mă mai întreb de ce nu ştie nici măcar ce prieteni am.
 Aseară a venit acasă şi mi-a zis că a adus prăjituri.  Eu  am mers în bucătărie, pentru că sunt adeptă, doar ştii... şi nu adusese nimic... m-a urmărit în bucătărie, după care "Haaa, ştiam eu... vorbeşti cu mine doar când îţi aduc prăjituri... dar, uite, nu ţi-am adus nimic... Haa!" Ce m-a enervaat..
Da, Marina... Ei se prefac afectaţi...
Sau, poate, chiar sunt...
Da, dar ei cum ne tratează, hmm?
Şi când vorbesc nu ştiu să întreţină o  discuţie.
Totul sfârşeşte la ei prin a spune "Discută cu mama ta"
Asta este. Tu acum trebuie  să te obişnuieşti. 
Uşor de zis. Stai tu 3 săptămâni în casă. 
Nu cred că o să te ţină atât. 
Ba o să mă ţină. 
...
Mă duc până la cosmos. S-a trezit tata.
Adu-mi şi mie un corn , te rooog. 
Ce fel de corn?
Ci ciocolată din aia muuultă.
Foarte multă?
Daa.
Bine. Cobori când te sun. 
Bine:D 

Şi am reuşit să mă strecor frumos şi eu 10 secunde afară. Bine-nţeles, Marina altfel decât să-mi trântească şi două volume de la "Toate pânzele sus" nu putea.  Am rămas  speriată, privind-o: "Ca să  citeşti...să nu delirezi:D" . Şi a plecat. Iar eu, m-am întors în camera mea, pe care am învăţat-o pe de rost, muşcând nervoasă din cornul proaspăt, uitându-mă pe fereastră, la  soarele de vară, apoi la cele două volume trântite pe pat "La dracu'"...

 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu