Search Box

marți, 8 septembrie 2009

Vis de iarnă la începutul toamnei


          Pe la 8 camera era întunecată. Chibritul ars expira fumul acela înecăcios, care încă se simţea în parfumul puternic al lumânării cu aromă de miere de flori. "Everything I do, I do it for you"... melodia lui Bryan Adams mă făcea să închid ochii, să visez pe versurile lui... Strângeam perna în braţe şi mă ghemuiam pe salteaua groasă, de parcă n-aş fi avut loc. Din nou obosisem... din nou din acelaşi motiv... prea multe gânduri. Din nou adormisem, a treia oară în seara aceasta.
Ningea. Nici nu ştiu cum să descriu ceea ce am văzut cu ochii gândului. O bucurie mai mare nu putea să fie. Simţeam emoţii prin vis. Simţeam inima cum îmi bate şi aveam aceleaşi simtome de fericire, ca şi în realitate. Tu, iubitul meu, erai lângă mine şi îmi ţineai mâna rece pe pieptul tău. Ridicasem capul, după ce ameţisem de la albul acela atât de pur. Vroiam să te privesc, dar nu ştiam cum. Tremuram şi nu pentru că era frig, ci pentru că tu erai acolo, în zăpadă, în faţa mea. Când am îndrăznit să te privesc, ţi-am văzut chipul cu o expresie de fericire, care tremura. Simţeai şi tu o fericire că erai acolo şi nici tu nu ştiai ce să spui. Tot ce vroiam era să stau şi să mă uit, aşa, în fiecare minut, în ochii tăi căprui, care străluceau printre fulgii albi. Genele îţi erau acoperite de fulgi, iar buzele, puţin crăpate, tremurau. Simţeam o fericire imensă că te puteam admira, că te puteam privi. Ai întrerupt într-o secundă momentul acela, cu foşnetul mişcării mâinii tale. Ai ridicat-o, mângâindu-mi încet faţa îngheţată. Eu mă simţeam atât de iubită, încât pot să jur că am plâns prin somn de fericire. Degetele tale, le-am simţit apoi, prin părul meu, acoperit de urmele fulgilor. Ţi-am cuprins şi eu chipul între palme şi ţi-am sărutat buzele reci. Tu m-ai îmbrăţişat. Ştiam că nici tu nu vroiai să pleci. Părul tău negru şi puţin ud, îţi dădea un aer inocent... Îmi erai atât de drag, erai atât de dulce, atât de scump... Adormisem, acolo, în braţele tale şi simţeam parfumul gâtului tău. Şi mişcam capul dintr-o parte în alta, de parcă aş fi căutat iubire şi în acel miros de pe pielea ta. Apoi, când m-am trezit, stelele erau pe cer şi amândoi priveam spre ele, cu sufletele radiind de fericire. Mi-am apropiat fruntea de bărbia ta, iar tu, dându-mi o şuviţă de păr, care-mi acoperea urechea, la o parte, mi-ai şoptit rar, dulce, mângâietor... "Nici nu ştii ce mult te iubesc"...
Şi parcă, auzind şoapta aceasta în camera mea, am deschis ochii. Acum, Mariah Carey îmi întâmpina revenirea la realitate cu "Without you". Am zâmbit. Realitatea îmi plăcea mai mult pentru că ştiam că tu exişti, chiar dacă nu mai erai al meu.... o realitate mult mai durabilă ca un vis... "Şi eu te iubesc..."

Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! 

Un comentariu:

  1. Mda, uneori visele sunt doar visuri şi rămân visuri...alteori se îndeplinesc şi la fel de repede se şi sting...ţi-am citit o parte din blog,avem destule în comun.


    Levana.

    RăspundețiȘtergere