Search Box

vineri, 30 octombrie 2009

Punct şi de la capăt


          Cum se simte o castană :D ? Vă spun eu cum se simte... ca dracu'. Mai întâi îşi priveşte copacul cum încet se îngălbeneşte, apoi, când decide că nu mai este loc pentru ea... se desparte de creanga-mamă... pentru totdeauna. Ajunge pe pământ. Acum nu pot decât să-mi imaginez drumul de lângă cimitir. Da, drumul acela pustiu, mormintele împânzite de vreme. Imaginează-ţi că eşti acea castană care a rămas înţepenită în gardul vechi al cimitirului, după ce cine ştie cine te-a expediat cu un şut. Da, asta se întâmplă zilnic cu o castană. Stă în ploile reci de toamnă şi se gândeşte la ce să facă, aşa încât să nu mai fie atacată din toate părţile. 
Aşa m-am simţit eu acum ceva timp şi când îmi dau seama că nimic din ce-a fost şi din ce este nu mai îmi provoacă suferinţă, mă simt schimbată... Păreri de rău? Poate. Poate că mi-aş fi dorit să treacă timpul mai uşor, încât să-mi pot da seama de greşelile mele şi de greşelile altora. Poate că totuşi aş fi vrut să nu devin indiferentă. Acum sunt plictisită. Acum nu mai am un motiv să fac tot ceea ce făceam, nu mai am o dorinţă de a face ceva, nu mai am pe cineva de care să mă ataşez. De ce? Pentru că, atunci când întâlnim unele dificultăţi renunţăm, de teamă, să ne mai dorim imediat un "ceva" care să umple golul lăsat. N-am mai vrut nimic. Am vrut să fiu eu fără alte complicaţii. Şi n-aş fi reuşit să mă mobilizez din nou ca "eu", dacă nu mi s-ar fi dat un sentiment de dezamăgire, poate chiar de ură, sau, exagerând, de scârbă. Aceste sentimente care m-au tras înapoi în ultimul timp, m-au făcut să vreau. Şi când vrei, reuşeşti. M-a făcut să vreau să pun punct şi să o iau de la capăt. De la capăt, dar un capăt nou. Un capăt încă nedescoperit. Aştept să văd ce mi se mai întâmplă. 
PUNCT ŞI DE LA CAPĂT!!!