Search Box

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Mă gândeam aşa.

          Mă gândeam că începusem să-mi fac un obicei din a-mi întoarce şuviţele de păr. Mă gândeam că încep să exagerez cu exagerările. Mă gândeam că dacă chem, cel chemat o să vină să-mi spună ce ar trebui să fac ca să mă trezesc. Apoi mi-am amintit ceva.  De oamenii capabili să schimbe...dar nu pe ei, ci pe alţii. Mă gândeam la aceşti "manipulatori" şi mă gândeam ce norocoasă sunt că am puterea să nu-i las să se bage în personalitatea mea sau mai bine zis că am nesimţirea să le zic "marş"... Nu îi înţeleg pe unii. Cum poate un om să asculte o persoană care îi spune ce să facă, cum şi când ca să devină nu ştiu cum sau nu ştiu ce? Nu poţi deveni nimic. Eşti ceea ce eşti. Tot ce se poate întâmpla cu tine este doar, când într-un moment nepotrivit îţi iese în cale una sau unul cu tupeu să-ţi arate un drum, care evident poate fi mai bun, dar nu pentru tine. Iar cel mai adesea îţi arată un drum mai rău, care pe deasupra nu e pentru tine. Şi tu asculţi. Şi mergi neştiutor pe un drum despre care nu ştii nimic, apoi pe la jumătatea vieţii realizezi că înloc să fii în America eşti în Australia, asta dacă nu şi mai târziu.
Apoi m-am gândit că am luat-o razna, dacă în timpul tezei mâ gândesc la aşa ceva. :)

Un comentariu:

  1. Defapt ai dreptate , sincer nici pe mine nu reusesc sa ma schimbe sau ceva , dar poate uni cred ca e mai bine ca ei sau nu stiu , fiecare cu gandurile lui .

    ;*hug

    RăspundețiȘtergere