Search Box

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Oare...?



          Îmi tot pun insistent, în minte, aceeaşi întrebare: oare care vis e mai mare, visul unei muşte sau visul unui păianjen? Evident că sunt vise diferite. Probabil că visul păianjenului e să prindă în pânza lui musca, care îşi doreşte simplul fapt de a scăpa de această capcană. Care vis ar putea fi mai mare? Cel al unui suflet care vrea să-i fie servită cina sau cel a unei fiinţe care nu vrea decât să trăiască?  Eu, personal, ţin cu musca. E ca şi în viaţa noastră, însă există diferenţe. Noi suntem pe rând muşte, apoi păianjeni şi tot aşa. Adică suntem şi vânători, dar şi vânatul. O muscă poate să sfârşească o singură dată la cina unui păianjen,  Noi? Noi murim în viaţa asta de mii şi mii de ori, de fiecare dată când ne moare inima de tristeţe...moare o parte din noi.  Apoi înviem, când ne regăsim forţele necesare. Unii vor doar să  îşi continuie viaţa în mod normal, iar alţii vor răzbunare pentru suferinţa provocoată şi astfel devin vânători, iar fostul vânător se va transforma în vânatul noului păianjen şi nu poate decât să-şi facă rugăciunea. Probabil aţi mai auzit că durerea sufletească este mult mai îngrozitoare decât cea fizică. Să ne gândim un pic... animalele pot provoca doar durere fizică, iar acest lucru este foarte important pentru ele ca să trăiască.Noi... de foarte multe ori provocăm durere sufletească şi uneori chiar cu intenţie, să gustăm o răzbunare, să simţim o satisfacţie. Noi, poate suntem cele mai evoluate fiinţe de pe pământ, dar suntem cele mai rele. Peretele vieţii animalelor este murdărit doar cu câteva resturi de la masă, pe când peretele nostru este pătat cu lacrimi, cuvinte jalnice şi aproape înecat în sânge. Noi suntem adevăratele animale, iar visele noastre sunt jalnice , pe lângă visul imens al unei fiinţe atât de mici: să trăiască măcar cu un minut decât îi este scris. Oare nu suntem noi greşeala Creaţiei, sau mai bine zis o eroare scăpată de sub control?

Un comentariu:

  1. Ultima parte a postului tau este foarte interesanta. Si eu ma numar printre aceia care sunt usor dezamagiti de alterarea morala a societatii in care traim. De mult ma tot gandesc ce as putea sa fac pentru a schimba asta , dar cred ca orice as face ar fi in zadar.

    RăspundețiȘtergere