Search Box

duminică, 20 decembrie 2009

Vreau să fie altfel...


















          E ciudat... n-am mai scris demult şi în ultimul timp parcă am înnebunit. Nici nu mai ştiu să scriu, cum să scriu şi despre ce să scriu. În viaţa mea e o vraişte şi nu pot să fac curat. E ca într-o cameră cu haine aruncate peste tot... pe jos, pe dulap, pe pat... prafuită, cu lucruri sparte, cu poze rupte şi scrisori arse, cu jurnale pline de amintiri inutile. Aş face curat, dar e greu din moment ce nu ştiu ce să arunc şi ce să păstrez. Aş arunca totul, aş începe o viaţă nouă, dar... de unde şi cum şi cel mai important cu cine...? Singură... nu pot să spun că mă mai simt singură. M-am simţit abandonată, distrusă, dar acum... nu mai e aşa. S-au shimbat multe. Nu ştiu dacă în bine sau în rău. Unii îmi spun că pentru prima oară fac ceea ce trebuie, alţii îmi spun să mă întorc. Nu m-aş mai întoarce pentru că ştiu cum a fost şi ar putea fi, în schimb aş merge mai departe pentru că nu pot să ştiu ce mă aşteaptă. M-am săturat de toţi... de toţi oamenii care mă înconjoară: de prietenii mei, de colegii mei, de absolut toţi. Vreau să mă lase toată lumea în pace... şi vreau să cunosc şi eu nişte persoane noi, diferite... nu-i mai vreau pe ei, dar nici nu vreau să-i pierd... însă le ştiu pe de rost reacţiile şi orice aş face ştiu ce ar urma să spună ei şi e... plictisitor, enervant, stresant...oribil... vreau să mă schimb şi eu într-un fel... pentru că nu numai că m-am săturat de toţi, dar m-am săturat inclusiv şi de mine. Nu suport să rămână totul la fel, nu mai vreau. Vreau să fie altfel... şi sper că la liceu o să fie totul altfel. Toţi colegii mei se duc împreună la acelaşi liceu, eu la altul şi mă bucur enorm. Nu vreau să depind de nimeni. E jalnic sentimentul ăsta, să fii dependent de cei din jur. O să fiu singură, n-o să mai fiu lângă ei... o să fiu lângă nişte persoane despre care nu ştiu nimic şi în sfârşit o să aud altfel de sfaturi, altfel de păreri şi poate o să cunosc o altfel de iubire, pentru că până acum am fost în două şcoli şi în fiecare am cunoscut câte o persoană... au fost două iubiri diferite de care îmi făcea plăcere să aud, dar acum... nici nu vreau să mă mai gândesc... nu mai am nicio tragere de inimă să mă gândesc şi cel mai important: nu mai am timp să mă gândesc. Vreau să fie altfel...

Un comentariu:

  1. Cunosc foarte bine sentimentul si viata mea e la fel de vraiste cu toate ca stiu ca ar trebui sa fac ceva nu pot face nimic... . Ma regasesc mult in ceea ce ai scris... .

    RăspundețiȘtergere