Search Box

marți, 26 ianuarie 2010

Să nu.



















          Să nu mă întrebi ce-i cu mine, te rog... E ceva foarte grav, atât de grav încât uneori simt că sfâşie orice fel de raţionament... e ceva mut, transparent, surd şi trist. E un fel de eu fără mine, sau poate un fel de zâmbet fără buze. Uneori se trezeşte şi tremură în mine, până când îi permit să vorbească prin privirea mea, să plângă cu ochii mei. Încet mă prăbuşeşte... atât de lentă este căderea în el, încât nu ştiu sigur dacă mai sunt trează. Mă trezesc fără ca măcar să fi adormit şi văd o umbră pe care o cunosc... Să nu încerci să înţelegi ceva, poate că nici cuvintele scrise nu-şi înţeleg rostul în rândurile astea... aşa că te rog să nu încerci. Dacă vezi lacrimi nu înseamnă că sunt tristă... nu de fiecare dată, aşa că încearcă să nu îţi pese de ele, de mine... Tu trebuie să ştii că dacă azi sunt aici, mâine s-ar putea să dispar fără nicio urmă sau cuvânt. Ţi-am spus de atâtea ori că mi-e frică, dar nu m-ai crezut, sau poate nu m-ai auzit, sau poate doar am crezut că ţi-am zis, când de fapt totul a fost în imaginaţia mea... Să nu te îngrijorezi pentru mine. Eu nu contez. E doar ceva iraţional...e ceva mut, transparent, surd şi trist... Să nu mă-ntrebi ce-i cu mine, te rog...

luni, 18 ianuarie 2010

O primă meditaţie

          Şi poate ar fi fost mai bine să sting lumânarea, decât să o las arzând, până când ceara fierbinte a ajuns să-mi ardă sufletul. Deşi s-a răcit,se va simţi mereu o urmă de-a ei. Ştiu că n-o să dispară niciodată şi de aceea insist să spun... mi-aş fi dorit din toate astea să rămân doar cu experienţa.

Şi gata. Nu mai spun din nou punct şi de la capăt. Capătul l-am început de mult, iar punctul... nu ştiu când va fi, dar recunosc că mi-e frică. Probabil mi-e teamă să orbesc din nou ca să nu mai greşesc. Deocamdată nu mi-am mai oferit încrederea decât unei umbre. Şi probabil tocmai pentru că nu face parte din viaţa mea în mod direct, am încredere în ea. Să mă apropii mai mult, nu îndrăznesc, de frică să nu stric un punct de sprijin care a început să fie esenţial pentru mine...
...esenţial ca această primă meditaţie...