Search Box

marți, 26 ianuarie 2010

Să nu.



















          Să nu mă întrebi ce-i cu mine, te rog... E ceva foarte grav, atât de grav încât uneori simt că sfâşie orice fel de raţionament... e ceva mut, transparent, surd şi trist. E un fel de eu fără mine, sau poate un fel de zâmbet fără buze. Uneori se trezeşte şi tremură în mine, până când îi permit să vorbească prin privirea mea, să plângă cu ochii mei. Încet mă prăbuşeşte... atât de lentă este căderea în el, încât nu ştiu sigur dacă mai sunt trează. Mă trezesc fără ca măcar să fi adormit şi văd o umbră pe care o cunosc... Să nu încerci să înţelegi ceva, poate că nici cuvintele scrise nu-şi înţeleg rostul în rândurile astea... aşa că te rog să nu încerci. Dacă vezi lacrimi nu înseamnă că sunt tristă... nu de fiecare dată, aşa că încearcă să nu îţi pese de ele, de mine... Tu trebuie să ştii că dacă azi sunt aici, mâine s-ar putea să dispar fără nicio urmă sau cuvânt. Ţi-am spus de atâtea ori că mi-e frică, dar nu m-ai crezut, sau poate nu m-ai auzit, sau poate doar am crezut că ţi-am zis, când de fapt totul a fost în imaginaţia mea... Să nu te îngrijorezi pentru mine. Eu nu contez. E doar ceva iraţional...e ceva mut, transparent, surd şi trist... Să nu mă-ntrebi ce-i cu mine, te rog...

6 comentarii:

  1. Maine,28 Ianuarie, se initiaza actiunea de salvare a planetei noastre. Se emit ganduri pozitive, se spun rugaciuni...fiecare ce simte....

    RăspundețiȘtergere
  2. esti atat de sentimentala, insa asta nu e intotdeauna un lucru bun..iti spun din proprie experienta pentru ca si eu, in mare parte sunt sentimental si pun suflet in ceea ce fac si ma doare cand nu reusesc, sau cand vad indiferenta...ma doare cand cad persoane care sufera, cand stiu ca nu pot ajuta sau ca puteam dar mi-am dat seama prea tarziu

    RăspundețiȘtergere