Search Box

luni, 1 martie 2010

Încă un pas strâmb...











                   Asta cu siguranţă nu e ploaia de primăvară pe care o aşteptam. E o ploaie amară pe care o simt doar eu. E o picătură grea, care curge uşor şi împrăştie regrete pe unde-şi umezeşte urma. Uitasem cum e, uitasem că există, că în orice moment, un motiv stupid sau poate serios, o poate stârni spre obrazul meu. Nu am mai simţit demult tristeţea în mine şi credeam că nu o s-o mai simt pentru mult timp. S-a întâmplat ceva, dar nu ştiu ce... Acum mă simt alungată din locul unde mă ataşasem şi cred că trebuie să plec definitiv pentru că nu vreau să ajung din nou la momentul în care să aleg între a mă simţi neimportantă, sau umilită. Prefer să plec singură... mai devreme e cel mai uşor să te desprinzi, nu-i aşa?