Search Box

luni, 12 aprilie 2010

Ceva-ul


          Există multe cântări pe care instrumentele nu le pot imita, cum există şi simţuri pe care nu orice ţi le poate trezi. Există momente când, aşezat în pat, cu ochii fixaţi în sus, de parcă privirea ţi-ar putea trece de peretele alb, începi să desenezi în minte vise pe care nici nu eşti sigur dacă ai vrea să le trăieşti cu adevărat. Te întrebi mereu ce este acel ceva care te poate face să simţi ceva cu totul şi cu totul deosebit, care te poate face să schimbi toate greşelile tale în lecţii de viaţă, toate defectele tale în calităţi, toate visele tale în realitate. Te gândeşti că lumina unei dimineţi, răsfirată printre jaluzelele ferestrei poate fi acel ceva. Te gândeşti că te simţi atins cu iubire, când degete de soare te ating pe faţă, că eşti trezit într-un vis şi că nu poţi vedea decât nişte trepte care te vor duce în adâncul simţurilor tale cele mai sincere, cele mai pure. Dar există, din păcate, clipa durerii cele mai profunde, cele mai grele de suportat, a fiecărui dintre noi: clipa când, arzând de curiozitate şi de speranţă, priveşti dincolo de acele jaluzele albe, care erau atât de fictive, atât de aluzive, încât te-au făcut să-ţi construieşti cu fantezia ta, împărăţii de iubire. Atunci, rănit mai adânc ca niciodată, vei plânge. Vei plânge mai mult cu inima decât cu ochii, poate chiar doar cu inima. Şi se vor auzi atâtea hohote şi atâtea chinuri amare în tine, încât vei crede că moartea te poate salva.
          Atunci vei descoperi nedreptatea, dificultatea şi tăria cu care trebuie să joci în viaţă, pentru a-ţi găsi acel ceva numai al tău, care te va face să te simţi numai al său. Atunci vei şti că nu este ceva, ci cineva.

2 comentarii:

  1. :x
    desi nu toate visele devin realitate:(

    RăspundețiȘtergere
  2. frumos....şi titlul destul de inspirat care de la început de face curios şi eternizează misterul ce urmează...

    M.F.

    RăspundețiȘtergere