Search Box

sâmbătă, 11 septembrie 2010

Ca niciodată


Am făcut cum mi-ai spus să fac. Acum, mă întorc. Ştii bine, mi-ai spus să dispar şi să vin lipsit de amintiri, lipsit de feţe, de cuvinte, lipsit de tot ce înseamnă dezastru pentru tine. Şi aşa sunt acum... gol, complet inofensiv. În dimineaţa aceea de iunie, ai venit foarte fericită înapoi, atât de încântată cum nu m-am aşteptat nicio secundă. Fermecător de visătoare şi totuşi atât de hotărâtă... să nu te mai trădezi singură. Mi-ai spus că nu vrei să mă mai simţi atât de aproape de tine, mi-ai spus că te fac să suferi, mi-ai spus că mă urăşti chiar. Brusc, m-am simţit vexat şi dat la o parte.  Mi-ai cerut cu atâta ardoare să mă aşez în patul tău, să mă acopăr cu o pătură, să închid ochii şi să aştept până te vei întoarce. Fereastra, chiar de deasupra capului meu, ai deschis-o larg şi ai tras jaluzelele la o parte. Păşeai încet, ca o felină, iar eu simţeam la fiecare pas de-al tău inaudibil că mă destram ca firul de mătase. Când am auzit clanţa scârţâind şi pe tine dincolo de uşa de lemn, aş fi putut să jur că sunt pregătit pentru ghilotină... dar n-a fost aşa. Lăsându-mă acolo singur, mi-ai făcut un bine mie, dar şi ţie. De fapt, acelaşi bine l-ai făcut pentru amândoi. M-ai lăsat în camera ta... cu fereastra deschisă atâtea zile şi atâtea nopţi. Nu m-am clintit nicio secundă, n-am deschis ochii deloc. Am stat doar. Dar s-au întâmplat multe... Te auzeam cum dansai şi fredonai fel de fel de versuri. Săreai atât de tare, încât pereţii camerei tale păreau că vor cădea epuizaţi, surzi peste mine. M-am mirat pentru că nu te-am auzit plângând nicio secundă... Oh, ba da... ai plâns într-o noapte, dar încet şi pe înfundate. Şi nu ştiu de ce. De atunci, n-am mai auzit niciun sunet care te-ar fi putut da de gol că ai fi tristă. Am auzit cum vorbeai la telefon râzând, cum primeai mesaje non-stop, cum credeai în fericire. Am auzit- pentru că ăsta a fost singurul simţ pe care l-am putut folosi- cum coborai scările şi salutai fericită pe cineva care te aştepta şi care mereu îţi reproşa că întârzii... a fost cineva... apoi, dintr-o dată altcineva, după care un alt el şi tot aşa. Ai cunoscut, ţi-ai deschis noi orizonturi, asta e ceea ce am presupus mereu şi acum ştiu că este purul adevăr. Trei luni m-ai lăsat închis aici. În niciuna din aceste nouăzeci şi două de zile- da, află că le-am numărat- nu ai venit să întrebi măcar o muscă dacă trăiesc. Dar nu-ţi face griji, te-am iertat pentru că ţi-am înţeles intenţia, deşi ştiu foarte bine că eşti o egoistă şi niciodată asta nu se va schimba la tine. Azi dimineaţă, nu mai intra în cameră căldura aceea insuportabilă, ci un frig şi o ceaţă scrutătoare. Apoi, o picătură de ploaie mi-a umezit tenul îmbătrânit de soare... Atunci am deschis ochii, m-am ridicat, m-am uitat pe fereastră şi m-am încruntat... "Septembrie, toamnă... un început" m-am gândit aşa cum tu, de fiecare dată te gândeai în prima zi de toamnă. Am zâmbit şi am ieşit din cameră. Mă aşteptai în faţa uşii nerăbdătoare... ne-am îmbrăţişat, după care m-ai întrebat cum mă simt. Infatuat, ţi-am răspuns aproape mut: "Gol." Am râs amândoi. Apoi m-ai primit înapoi înăuntrul tău şi acolo sunt şi acum fără să ştiu cine ai fost, ci cine eşti şi cine vei fi. 



                                                             Pentru nedespărţirea noastră, sufletul tău
                        


8 comentarii:

  1. cat de mare grija trebuie sa avem de sufletul nostru ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Sufletul e cel mai important:) dupa mine, el e primul de care trebuie sa ai grija in iubire... pe langa inima:)
    Superb scris! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce bine a fost ca nu ti-ai gonit sufletul.. l-ai lasat sa astepte , nu l-ai lasat sa fuga , sa arda in regrete . Te-a asteptat pe tine , ti-a asteptat umbrele existentei tale pana cand asteptarea lui a fost rasplatita .

    Fara suflet nu poti exista , fara suflet esti doar o fantoma .

    :) imi place ce scrii

    Felicitari !

    ^_^

    RăspundețiȘtergere
  4. ''Ştii bine, mi-ai spus să dispar şi să vin lipsit de amintiri, lipsit de feţe, de cuvinte, lipsit de tot ce înseamnă dezastru pentru tine''

    Asa ceva...e imposibil :(( din pacate

    RăspundețiȘtergere
  5. Sufletul este tot ceea ce conteaza, restul e ca o roua de primavara sclipitoare...

    RăspundețiȘtergere
  6. sufletul este intotdeuna insotit de minte pt ca el asa este conceput :)...frumos ai scris :)

    RăspundețiȘtergere