Search Box

joi, 27 ianuarie 2011

Preţul meu: răbdarea










Ştiu că n-am mai scris de mult timp şi ştiu că n-am considerat blogul ăsta întotdeauna ca fiind un jurnal, dar de fapt asta este: un jurnal despre care de cele mai multe ori nu-mi place să vorbesc. M-am depărtat din nou de mine şi din nou era să mă confund cu o altă Diana. Am încercat să adorm acum o oră, dar n-am putut. Am stat cu căştile în urechi, ascultând fel de fel de voci, care mi-au stârnit irascibilitatea mea obişnuită. Apoi am stat puţin în linişte, în întuneric... Şi n-am putut să adorm.
Am vorbit cu el acum câteva zile. I-am spus că mi-e dor de el... prin alte cuvinte, dar asta am sugerat. Dar am minţit. Am minţit şi mi-am dat seama de asta astăzi, când l-am văzut în faţa liceului. Nicio accentuare în bătăile inimii, nicio urmă de înseninare pe faţa mea. M-am gândit în primul rând la oboseala care mă macină, la ce o să mănânc când am să ajung acasă şi zeci de alte nimicuri şi abia apoi la el. În mod normal, aş fi făcut tot posibilul să trec pe lângă el cât de aproape pot, eventual să mă izbesc un pic de pieptul lui, dar astăzi nici măcar la zece metri nu m-am apropiat. Pur şi simplu... n-aveam chef. Capitolul acela s-a încheiat de mult şi nu reuşesc să înţeleg de ce nu accept odată asta. Sau poate am acceptat deja şi e normal să mă mai gândesc din când în când la ce frumos era...
Sunt obsedată de sentimentele de iubire şi asta o ştie toată lumea care mă cunoaşte cu adevărat. M-am săturat de băieţii care pretind că iubesc după ce te-au văzut abia a doua oară. O iubire începe să-ţi fluture în stomac, în inimă şi suflet cu mult timp după ce ai zâmbit pentru că ţi-a plăcut ce-ai văzut. Chiar dacă nu o simt îmi amintesc în cel mai frumos mod de ea. E ca o adiere care îţi înghite din ce în ce mai mult sufletul, până se îneacă în pasiune. Caut de mult un punct sigur şi stabil unde să-mi pot începe un nou capitol, însă nu sunt sigură de niciunul. Mai trebuie să analizez, să urmăresc, să pun în balanţă şi ... să aleg.
Unul din cele mai grele lucruri este să alegi, pentru că dacă faci o alegere greşită, consecinţele greşelii tale te vor urmări mult timp şi te vor frământa.

Pentru o alegere bună e nevoie de timp şi puţin instinct.
Pentru a străpunge timpul e nevoie de răbdare.

5 comentarii:

  1. "Unul din cele mai grele lucruri este să alegi, pentru că dacă faci o alegere greşită, consecinţele greşelii tale te vor urmări mult timp şi te vor frământa."
    e nevoie de rabdare multa dupa anumite greseli...

    RăspundețiȘtergere
  2. e foarte faina postarea...ai expus ceea ce anume imtea-i frumos:*

    RăspundețiȘtergere
  3. Îmi place foarte mult blogul tău şi ceea ce scrii pe el.
    Interesantă postarea. Sper să găseşti ceea ce cauţi.
    Când despre alegerile greşite... Învaţă ce trebuie să înveţi şi mergi mai departe. Uneori poate fi mai greu, alteori mai uşor, dar sunt lecţii de viaţă şi sunt importante.
    Mult succes!

    RăspundețiȘtergere
  4. cat de greu e uneori sa ai rabdare ... doar credinta te poate impinge spre a rabda atat incat ea sa fie castigatoare

    RăspundețiȘtergere
  5. Cred ca doar noi, cei "nevolnici", simtitm astfel! :(( Ceilalti ar trece atat de usor peste toate, s-ar uita in oglinda si...ar uita sa dea viata pasiunii!

    RăspundețiȘtergere